Bogăția județului Covasna în ape minerale și mofete, din punct de vedere geologic este consecința vulcanismului intermediar al bazinului Carpatic, ce s-a manifestat îndealungul arcului Carpatic. Cheia înțelegerii asetor procese constă în cunoașterea fenomenelor tectonice și magmatice în profunzime.
Magma vulcanismului intermediar al bazinului Carpatic s-a format în urma subducției plăciilor tectonice, împreună cu sedimentele cu conținut ridicat de apă, ce a avut efect scăderea punctului de topire, ducând la topirea unei fracțiuni și din scoarță. Magma de tip bazaltică ajunge la suprafață prin mai multe trepte. Procesele de diferențiere în camerele magmatice au dat naștere la magme mai acide, mai bogate în SiO2. Rocile magmatice caracteristice zonei noastre ca: andezitul, dacitul, riolitul, bazalt-andezitul, tuful riolitic, bazaltul sunt produsul vulcanismului de acest tip. Aparatele vulcanice de tip stratovulcani, domuri de lavă şi activitatea alternate de tip exploziv și efuziv sunt caracteristice vulcanismului intermediar.
Prin datarea cronografică a tufului riolitic mediu și superior se afirmă că vulcanismul intermediar al bazinului Carpatic are formațiunile cele mai vârstnice în partea vestică a bazinului, cu o vârstă cuprinsă între 18-23 milioane de ani. Este evident o evoluție în timp de la West spre Est. Cele mai tinere formațiuni vulcanice se găsesc în Carpații
Orientali, datorită unghiului dintre plăcile tectonice (efectul foarfecă). Aici avem vârste cuprinse între 32-40 mii ani. Din punct de vedere geologic chiar recente.
Aparatul vulcanic cel mai tânăr se află în imediata vecinătate a munțiilor Bodoc, în masivul Ciomatu - Puturosu. Aici în urma activitățiilor postvulcanice este emanat în aer anual cel puțin 8.700 tone de dioxid de carbon (CO2), și o cantitate semnificativă de hidrogen sulfurat (H2S), la care se referă şi numele masivului muntos.
Soluțiile apoase bogate în minerale dizolvate și gaze care se ridică la suprafață din camerele magmatice, în drumul lor de ascensiune se întâlnesc cu pânza freatică. Sub presiune mineralele și gazele se dizolvă în aceste ape subterane. Ieșind la suprafață apar izvoarele de apă minerală. Dioxidul de carbon (CO2) dizolvând în apă formează acid carbonic (H2CO3), ce dă gustul specific acid, acru a apelor minerale. Mineralele dizolvate în apă au tendința de a se precipita la aer. Culoarea specifică ruginie în imediata vecinătate a izvoarelor minerale se formează prin precipitarea mineralelor feroase.